Cine a fost Safta Brâncoveanu ?

Safta Brâncoveanu a fost o adevărată Doamnă a neamului. A trait intre anii (1776 – august 1857) si a murit la mănăstirea Văratec, județul Neamț.

Am aflat de Domnița Safta Brâncoveanu intr-o drumeție la Mănăstirea Văratec. Căutam un loc sa fac o fotografie lângă biserica mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului”.

Dar cine a fost Domnița Safta Brâncoveanu?

Fiica lui Teodor Balș și a Zoei Rosetti-Balș (maica Elisabeta Balș). A primit o educație deosebită, așa cum se primea atunci în rândul boierilor de la Iași. S-a căsătorit cu Grigore Brâncoveanu, mare boier în Țara Românească , foarte bogat, urmaș al lui Constantin Brâncoveanu.

1. Safta Brâncoveanu o adevărată doamnă

Safta Brâncoveanu a fost una dintre domnițele cele mai integrate în societatea bucureșteană, elegantă si foarte bogată. Avea o deschidere spre filantropie. A ajutat foarte multă lume prin acte de binefacere.

Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici (1923-2023) , descendent din vechea familie boierească a Bălăcenilor, strămoșii săi având legături de sânge cu familia Brâncovenilor, spunea intr-un interviu in Ziarul Lumina:

„Pentru mine Safta Brâncoveanu este unul din cele mai fascinante personaje feminine din istoria noastră națională. Interesantă prin personalitatea ei, interesantă prin cultura ei, interesantă prin destinul ei. A primit o educație deosebită, extrem de religioasă.

Născută și crescută într-un mediu aristocratic foarte rafinat, într-o perioadă în care Iașiul trăia deja într-o anumită inflorescență.

A avut norocul să se căsătorească cu Grigore Brâncoveanu, care era în Țara Românească mare boier, foarte bogat, urmaș al lui Constantin Brâncoveanu.”.

2. Construirea spitalului Brâncovenesc

Cei doi soți au făcut numeroase acte de binefacere si donație către biserici, mănăstiri si spitale.

Printre acestea se numără biserica Sfânta Treime din Brașov, mănăstirea Bistrița Vâlcea sau biserica Domnița Bălașa din București. Dar si Spitalul Brâncovenesc care a fost construit de la zero.

In iunie 1832, după moartea banului Grigore, Domnița Safta, rămasă singură, a decis să-i îndeplinească soțului ei ultima dorință. Aceea de a ridica, din marea sa avere, un spital în București. Visului celor doi soți a fost de a ridica un spital pentru nevoiași, în care oricine să poată fi tratat fără să plătească.

Spitalul Brâncovenesc din București a fost ridicat între 28 august 1835 și 14 octombrie 1838. A funcționat din veniturile provenite din administrarea moșiilor donate de ctitoră. Instituția medicală a fost gândită încă de la început pentru îngrijirea oamenilor săraci, dar a devenit, în timp, o reputată școală medicală.

3. Blestemul Saftei Brâncoveanu

Atunci cand a fort ctitorit spitalul, Safta Brâncoveanu a lasat scris un testament pe o placa de marmura. Testamentul blestema pe oricine ar fi distrus spitalul, să fie judecat şi omorât de semenii lui în zi de mare sărbătoare.

În anul 1984, Nicolae Ceausescu a început marea demolare pentru a construi Casa Poporului. Chiar daca spitalul Brâncovenesc nu se afla pe axa prevăzută pentru Bulevardul „Victoria Socialismului”, Ceaușescu nu a ținut cont de acest aspect și a ordonat demolarea instituției, în ciuda faptului că spitalul era proaspăt renovat. Se spune că vineri s-a decis demolarea și luni a și început să fie pusă în practică.

4. O fostă stagiară își amintește cu tristețe :

“Era o placere sa calci pe mozaicurile originale, sa treci prin holul mare, racoros și inalt și sa faci vizita in saloane. Eu am facut 2 ani de stagiu ca studentă la medicina acolo si am suferit cand a fost dărâmat…Toata zona aceea era minunată, cu parfumul veacurilor apuse si era o cladire solida.”

Dar spitalul, a fost distrus cu tot cu testamentul-blestem al Saftei Brâncoveanu: “Cel care se va atinge de ctitorie, să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare”.

De necrezut, cinci ani mai târziu dictatorul Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena fugeau din calea revolutionarilor din Bucuresti. Erau prinși la o unitate militară la Târgoviște, condamnați si executați. Data execuției 25 decembrie 1989, chiar ziua de Crăciun.

Blestemul Saftei Brâncoveanu s-a implinit atunci însă pilda sa nu a fost urmată.

Safta Brâncoveanu a fost o adevărată Doamnă a neamului, care și-a marcat traseul vieții în iubirea față de credintă si generozitate față de semeni. Rar în ziua de astăzi să se despartă oamenii de averile pământene.

5. Retragerea la mănăstirea Văratec

După ce a murit soțul ei in anul 1832, s-a retras la mănăstire, imitând-o pe mama ei. A devenit schimonahie la Mănăstirea Văratec, desi sunt multe scrieri care afirma ca ar fi fost chiar stareța.

Mănăstirii Văratec i-a donat moșiile Osica și Vlăduleni, veșminte preoțești, acoperăminte cu fir, cărți de cult etc.

Și-a topit obiectele de argint făcând din ele ferecături de Evanghelii, îmbrăcăminte la icoane, candele, sfinte vase și postamente de cruci la altar.

Personal am fost surprins de biografia ei dar și de pretioasa statuie ridicată in curtea mănăstirii.

Domnița Safta Brâncoveanu a murit și a fost înmormântată la mănăstirea Văratec , alături de mormântul mamei sale.

6. Safta Brâncoveanu de la principesă la schimonahie

La 11 august 2023 s-au implinit 166 de ani de la moartea Domniței. In semn de recunoaștere eternă a avut loc lansarea cărții „Safta Brâncoveanu de la Principesă la Schimonahie” volumul a fost publicat de Dl. Petru Nica.

Iată un fragment din această carte : „Viața ei este o pildă pentru tot neamul românesc, din care toți românii pot învăța cum să iși pregătească drumul spre mântuirea sufletului, dar in același timp este și o frumoasă pagină din zbuciumata noastră istorie națională”